Catedra universitară Chimie organică 

Disciplina de Chimie Organică fiinţează din anul universitar 1992/1993, având, la vremea începutului un singur cadru didactic asociat, conf. dr. ing. Dan Ciubotariu, care a pus bazele disciplinei, contribuind ȋn mod esenţial la ȋnfiinţarea Facultăţii de Farmacie. Până în 1996 lucrările practice de Chimie Organică s-au desfăşurat în laboratorul disciplinei de Chimie Organică din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara. Din anul universitar 1996/1997 lucrările practice s-au desfăşurat în laboratorul de chimie organică din Facultatea de Farmacie a UMF « Victor Babeş »  Timişoara şi, ȋncepând cu anul universitar 2013/2014, ȋn laboratorul modern din clădirea nouă a Facultăţii de Farmacie. De-a lungul timpului în cadrul disciplinei au funcţionat în calitate de cadre didactice asociate prof. dr. Carol Csunderlik, conf. dr. ing. Ioan Iorga, conf. dr. ing. Mihai Medeleanu şi ş.l. dr.ing. Vasile Berceanu de la disciplina de Chimie Organică a Facultăţii de Chimie Industrială din Politehnica timişoreană, iar ca membrii ai disciplinei prof. univ. dr. Dan Ciubotariu, asist.univ. Marian Pasăre şi ş.l. Adrian Grozav. Actualmente disciplina este constituită din: conf. univ. dr. Vicenţiu Vlaia, conf. univ. dr. Tudor Olariu şi ş.l. dr. Marius Preda.

Studiul chimiei organice în cadrul disciplinei noastre urmăreşte familiarizarea studentului în farmacie cu moleculele organice, pornind de la cele mai mici şi mai simple (de exemplu, metanul) şi până la cele mai complexe (macromolecule biologice de tipul carbohidraţilor, peptidelor, proteinelor şi acizilor nucleici), inclusiv cu structuri moleculare biologic active – medicamente, precum şi cu proprietăţile fizico-chimice ale acestora. Scopul urmărit în cadrul cursului de chimie organică constă în a afla nu numai ce se întâmplă în cursul transformărilor compuşilor organici, (fapt care ar reduce studiul chimiei organice la memorarea unui număr foarte mare de reacţii chimice), ci şi cum se întâmplă şi de ce, fapt ce asigură familiarizarea cu modalitatea de gândire ştiinţifică şi predictivă. Lucrările practice de chimie organică asigură, pe lângă înţelegerea aprofundată a transformărilor compuşilor organici descrise în cadrul cursului, deprinderea unor tehnici experimentale de bază utilizate pentru evaluarea proprietăţilor fizico-chimice, analiza elementală calitativă şi cantitativă, analiza spectroscopică precum şi pentru prepararea (sinteza) moleculelor organice.

Obiectivul fundamental al disciplinei de Chimie Organică constă în asigurarea competenţelor cognitive şi aplicativ-practice, precum şi a competenţelor de comunicare şi relaţionale necesare activităţii studenţilor în ciclul superior, clinic şi, mai departe, în cadrul practicării meseriei de farmacist, în variile domenii specifice acesteia – oficina farmaceutică, industria farmaceutică, cercetarea medicamentului, laboratoare de control a medicamentului şi alimentelor, farmacie clinică – ştiut fiind că medicamentele sunt, în principal, compuşi chimici organici.

Activitatea ştiinţifică în cadrul disciplinei de Chimie Organică a abordat de-a lungul timpului, următoarele domenii:

• Sinteza organică (compuşi intermediari pentru industria chimică şi farmaceutică)
• Recunoaşterea Formelor (Pattern Recognition) cu aplicaţii în chimie: construirea unui pachet de programe cuprinzând metodele teoretic-decizionale şi statistice precum şi lingvistice – SARF = Sistem Automat de Recunoaştere a formelor – şi aplicarea lui pentru interpretarea spectrelor în infraroşu (IR), în probleme de recunoaştere a naturii cromozomilor, urolitiazelor şi de diagnostic medical precum şi în QSAR (Relaţii structură chimică-activitate biologică), pentru recunoaşterea compuşilor bioactivi.
• Tratarea cantitativă a efectelor sterice: analiza statistică a scalelor parametrice existente: de tip Taft, Charton, Verloop – Hogenstraten, etc. a condus la introducerea unei metode statistice standard de evaluare a utilităţii modelelor cantitative existente care a permis sesizarea limitelor şi inconsecvenţelor acestora. Pe baza rezultatelor analizei şi pornind de la o serie de premize teoretice dezvoltate ȋn detaliu a fost analizat modul ȋn care spaţiul van der Waals molecular afectează reactivitatea chimică. În acest mod, utilizând metode de integrare bazate pe tehnicile Monte Carlo, au fost dezvoltaţi o serie de descriptori moleculari ai formei şi mărimii moleculelor şi substituenţilor – volumul şi suprafaţa van der Waals, indicatorii sintetici ai formei şi mărimii, aceştia fiind utilizaţi cu deosebit succes ȋn tratarea cantitativă a reactivităţii ȋn chimia organică (ȋn reacţii de substituţie nucleofilă, de esterificare, de hidroliză a esterilor, etc.). În acelaşi timp, ei au fost aplicaţi ȋn studii QSAR (Relaţii structură chimică-activitate biologică) pentru testarea naturii interacţiunii receptor-efector şi a formei receptorului biologic. Introducerea recentă a unor noi parametrii ai formei şi mărimii moleculare, parametrii de compresibilitate, ovalitate şi globularitate a permis extinderea cercetărilor şi în domeniul studiului relaţiei structură chimică- toxicitate (QSTR). (vezi Roberto Todeschini , Viviana Consonni, Molecular Descriptors for Chemoinformatics, Wiley – VCH, 2009, p.147, 688: Ciubotariu shape indices)
• Topologie chimică: cuantificarea structurii în cadrul fixat de modelele topologice a permis introducerea unor noi indici topologici care au luat în considerare diferenţierea heteroatomilor pecum şi reciproca matricii distanţelor. Noii indici topologici au fost aplicaţi cu succes în studiul relaţiei structură chimică- proprietăţi fizico-chimice.

Cercetările actuale urmăresc dezvoltarea unor descriptori moleculari noi cu potenţial informaţional structural sporit pentru extinderea studiilor de modelare a activităţii biologice în scopul optimizării proiectării medicamentului. Tematica actuală de cercetare – Cercetarea Moleculară a Medicamentului – reflectă eforturile de cercetare depuse până acum şi le extinde în domeniul Medicinei Moleculare.